Nora si Berndhard ne-au lasat in Berlin pe la 4 dupa-masa. Putin cam tarziu. Locul in care ne-au lasat, oarecum in oras, parea bun. Insa nu a fost.

Am stat cateva ore bune si din sutele de masini care au trecut pe langa noi nu a oprit niciuna. Culmea, pentru ca multa lume ne zambea, ne saluta si ne ura drum bun. Dar cu zambete si cu urari de bine nu ajungi la NordKapp.

Ne-am hotarat sa schimbatm locul. Intai am mers pana la iesirea de pe autostrada (care era destul de aproape de locul unde stateam noi), doar ca acolo nu aveau cum sa opreasca masinile, asa ca trebuia sa cautam alta locatie. Am cautat pe harta o iesire mai convenabila spre autostrada dintr-o suburbie a Berlinului si am mers incolo cu mijloacele de transport in comun.

In Berlin (si in Germania in general) poti sa calatoresti fara bilet insa o risti pe cont propriu. Amenzile sunt destul de mari, de peste 100 de euro. Asta daca esti prins. Noi ne-am cumparat bilete pentru ca numai de amenzi nu aveam nevoie, avand in vedere ca eram cu bugetul deja stabilit.

Am ajuns destul de tarziu in locul unde voiam noi sa stam la ocazie. Era deja seara iar in locul acela nu era nici o lumina, asa ca era cam greu de crezut ca o sa opreasca cineva. Pe langa asta, eram oarecum obositi de la caratul rucsacilor din centrul suburbiei si pana la iesirea pe autostrada, asa ca ne-am decis sa punem tabara intr-un parc de la iesirea din orasel.

Am dat o fuga pana la benzinaria de peste drum si am luat cate ceva de mancare: snickers, o supa la cutie, niste paine si cate o bere. Trebuia sa folosim si primusul din dotare, asa ca am incalzit supa la el. Nu a fost cea mai grozava supa, insa dupa o zi de plimbat rucsacii in spate orice este cat de cat hranitor iti satisface pofta de mancare.

Ne cumparasem un cort din Munchen si acum era prima oara cand il montam. Ne-am dat seama ca este prea mic si ca rucsacii nu au si ei loc in el. De fapt, de abia incapeam eu si cu Gabi, asa ca am lasat rucsacii afara, acoperiti.

Spre dimineata insa a venit ploaia, una mocaneasca, de toamna, care a tinut cateva ore. Am incercat sa dormim cat mai mult, sperand ca ploaia o sa se opreasca, insa la un momentdat a trebuit sa ne apucam sa strangem tabara pe ploaie. Cum ziceam, cortul era foarte mic si am facut putin contorsionism pana am reusit sa impachetam sacii de dormit si izoprenele.

Imbracati ca niste vraci, asa aratam cu pelerinele de ploaie pe noi, am incercat sa cautam o alta metoda de a pleca din Berlin. Prognoza meteo nu tinea deloc cu noi, locatia in care eram nu era cea mai buna, asa ca a trebuit sa luam repede o decizie.

Am schimbat locatia si am gasit o ocazie pana la Rostock, unde si trebuia sa ajungem dupa Berlin. L-am gasit ploios. In gara, pentru ca trebuia sa luam un tren cateva statii pana la feribot, era un copil care asculta o muzica destul de ciudata, fara casti sau ceva, dar si obisnuitii oameni care au berea in mana si beau din ea fara sa le spuna nimeni nimic.

Feriboturile de la Rostock la Gedser circula din 2 in 2 ore, incepand cu ora 5 si  terminand cu ora 23. Pretul unui bilet de pasager este de 7 euro. Un shuttle ne-a dus sa ne imbarcam. In tot autobuzul eram doar eu, Gabi si inca 5 persoane in uniforma, semn ca era parte din crew. Ne gandeam ca o sa fie cam pustiu.

Dupa ce am plecat insa, toti cei care erau cu masina au venit pe punte. De fapt pe punti, pentru ca feribotul avea 3 etaje la care puteai sa stai. Un fel de mall micut care merge pe apa.

Am intalnit acolo niste elevi de liceu, cred, care se intorceau din excursie cu profesorul lor. Erau suparati pentru ca nu s-au putut bucura din plin de viata de noapte din Berlin pentru ca aveau ora fixa la care se dadea stingerea. Insa au reusit sa traga o betie, doua.

Cand a aflat ce facem, unul dintre ei a devenit fanul nostru instant. Era uluit de faptul ca am parcurs atat de multi kilometri cu autostopul. Spunea ca a incercat si el sa faca autostopul din oraselul in care statea in Danemarca si pana la Copenhaga cu niste prieteni,  insa au abandonat ideea pentru ca le-a fost frica.

Dupa 2 ore de mers pe o bezna deplina, am debarcat la Gedser. Din pacate noi am coborat dupa ce toate masinile care venisera cu feribotul plecasera, asa ca nu am avut cu cine sa plecam de acolo. Iar pe sosea singurele masini care sa mearga in directia Copenhaga sunt cele de pe feribot. Ne-am dat seama atunci ca ar fi trebuit sa intrebam pe feribot daca e cineva care ne poate duce la Copenhaga. Daca vreti sa faceti autostopul in directia aia, keep that in mind.

Avand in vedere conditiile meteo si faptul ca urmatorul feribot ajungea doar dimineata, am mers cativa kilometrii prin ploaia marunta sa cautam o modalitate de a pleca din Gedser. Initial am crezut ca gasim o gara acolo, dar nu a fost sa fie, iar un nene de la vama ne-a indrumat spre o statie de autobuz.

Dupa 2-3 masini ramase ratacite prin port ne-a luat cineva. Omul era foarte pasionat de fotbal, stia cam tot ce misca in fotbalul mondial . Auzise de Hagi, Popescu, Chivu, Petrescu si Dumitrescu. Ne-a lasat in Nykobing, in gara, cu recomandarea sa luam trenul spre Copenhaga. Ceea ce am si facut.

Dupa o noapte dormita intr-un cort stramt, mic, care facea condens in interior, dupa zece-20 de kilometrii de papucit prin ploaie si vant, ne-am urcat in trenul spre Copenhaga. 2 ore in care trebuia sa recuperam putin somnul pierdut.


Cu autostopul la Aurora Boreala (Hitchhiking to Aurora Borealis) este un proiect sustinut de COSMOTE Romania.

Tags: , ,