Dupa o zi destul de lunga in care am calatorit, si in care jet-lag-ul isi pune accentul asupra corpului meu, decid ca primul lucru pe care il fac in Bangkok este sa dorm putin. Ar trebui sa ma vad cu Erick, un blogger cu acte in regula din SUA pe care l-am cunoscut intr-un blog trip de anul asta, #priNeamt, dar am timp pentru un somn care sa ma puna pe picioare.

Camera 201, etajul 1, un dormitor de baieti cu 4 paturi supra etajate. Imi aleg unul dintre paturile de sus, nu doar pentru ca mereu mi-au placut astfel de paturi, ci si pentru ca toate celelalte paturi sunt ocupate.

Camera de la HI Sukhumvit

Mirosul in camera este ciudat: un amestec de transpratie, picioare nespalate, deodorant si umezeala. Cum nu sunt un tip foarte pretentios, este ok pentru mine. Ba chiar, de oboseala, imi adaug si eu odorurile. Sper doar ca “mireasma mea” sa nu fie prea puternica pentru ceilalti colegi.

– Hei, omule, ce dracu! Trezeste-te! Trebuia sa ne vedem la 7. Romanii astia, mereu intarzie, cluncluzioneaza Erick, tragand de mine sa deschid ochii.

– Gata, gata, sunt treaz, mormai pe jumatate adormit.

Erick a fost de nenumarate ori in Thailanda, in special in Bangkok, asa ca am zis sa mergem sa bem o bere sa imi spuna care e treaba cu orasul asta si sa mai povestim despre una alta, lucruri care s-au intamplat de cand nu ne-am mai vazut. Pentru ca in afara de mesele din avion nu am mancat nimic, hotaram sa nu mergem departe de hostel, ci sa ne asezam la o masa chiar pe strada pe care locuiesc, Sukhumvit Soi 38, o strada care noaptea prinde viata datorita faptului ca aici gasesti o gramada de mici terasute care vand mancare.

Sukhimvit Soi 38 at night

Mirosul e ciudat: usturoi, carne prajita, ceva aroma spicy, fructe de mare si pesti, totul asezonat cu fel de miros de canal. Uneori greu de suportat chiar si pentru cineva ca mine, nu foarte mofturos in ceea ce priveste conditiile de trai.

Prima masa in Thailanda, un bol de noodles cu pui si porc. Ezit pentru inceput sa mananc, nestiid la ce sa ma astept.

– Hai, baga!, imi zice Erick.

Si o fac nu pentru ca el ma impinge de la spate, ci pentru ca stomacul meu isi cere partea. Incerc sa nu ma stramb prea tare cand gust, dar imediat imi dau seama ca imi place. Ah, ce usor a fost.

Seara este destul de scurta, 3-4 beri, povesti cu Erick, apoi cu un tip Matt, american si el, care are o firma de software. Eu si Erick incercam sa il convingem sa mearga in Romania. Erick (unul dintre oamenii din blog trip care mereu le spunea celorlalti bloggeri straini cat de cool e Romania), ii spune ce ar putea sa viziteze si la ce sa se astepte. Eu merg pe partea pragmatica si ii spun ca la noi poate gasi programatori pentru start-up-ul lui.

La o bere cu Erick

Ma despart de Erick, care e putin suparat pentru ca maine are treaba si mereu pateste la fel cand se vede cu romanii:

– Mereu faceti la fel, ziceti ca bem o bere, si apoi ajungem sa ne facem varza. Take care!

Ai si tu grija Erick. Si eu am treaba maine, merg sa vizitez fabrica de tuk-tuk-uri a lui Anuwat, Expertise Co. LTD. Adorm pe jumatate beat.


Daca vrei sa fii la curent cu ce se mai intampla in aceasta aventura, poti sa ma urmaresti si pe facebook, twitter sau instagram. Si da mai departe si prietenilor tai articolele care iti plac, folosind butoanele de share. Mersi!


KonTuki-powered-by-Sony

Tags: , , , ,