Viza ThailandaAu fost 4 luni si jumatate pline. 4 luni in care am avut in cap un singur lucru: sa plec in Thailanda si sa pun la cale o aventura pe care sunt sigur ca nu  voi uita niciodata: sa ma plimb cu un tuk tuk si sa descopar o parte a lumii pe care imi doream de mult sa o vad.

Probabil nu am facut totul corect. Dar nici nu ma asteptam la asta. Am avut o sumedenie de probleme care m-au facut sa schimb ideea proiectului, care mi-au dat batai de cap si care m-au stresat mai mult decat credeam vreodata ca o sa pot duce.

M-am chinuit cumva sa ajung aici. Stiu, putini mi-ar fi dat sanse acum cateva luni ca o sa reusesc sa pun un astfel de proiect pe picioare (desi am ajuns la un compromis cu mine insumi si am schimbat ideea proiectului). Sincer, erau momente cand nici eu nu mai credeam ca este posibil sa fac totul sa mearga.

Dar cumva karma tine cu mine. Cineva acolo sus ma iubeste, astfel ca am avut alaturi oameni care au crezut in mine si care m-au sprijinit. De la prieteni (Adi, Olga, Cipricutz, Radu, Radu…de fapt, au fost atat de multi ca nici nu ar trebui sa ii mentionez, de frica sa nu uit pe cineva) la oamenii minunati de la Biroul de Turism al Thailandei (mersi Mada si Bogdan), la oameni dragi care au avut incredere in mine, la sponsori care mereu m-au ajutat sa imi pun in aplicare ideile (si aici trebuie sa o mentionez pe Felicia Macaneata, de la ASBIS, care mereu m-a ajutat in tot ceea ce am facut).

Mai am mai putin de 40 de ore pana cand o sa decolez spre Bangkok. Inca sunt intr-o stare de negare, nu imi vine sa cred ca in sfarsit se intampla. Inca mai sunt 1000 de lucruri de rezolvat. N-am facut bagajul, lucrurile imi sunt imprastiate in 100 de locuri.

Usor usor, o sa le rezolv pe toate. De fapt, nici nu ma asteptam sa fie usor. Si ma bucur ca e asa. Era o vorba care spunea ca lucrurile bune vin greu. Da, asa e. Si parca te bucuri mai mult de ele atunci cand te chinui, decat atunci cand totul iti este servit pe tava.

Timp de cateva luni o sa fiu singur intr-o tara despre care am citit enorm de multe lucruri si care sper sa ma primeasca frumos, sa ma adopte si sa ma lase sa ma desfasor in voie. Probabil o sa mai cunosc oameni pe drum, dar tot intre straini o sa fiu. O sa am totusi grija sa imi fac prieteni, sa cunosc oameni noi si faini, care sa ma faca sa uit cat de dor o sa imi fie de tara asta a noastra care e extrem de frumoasa, dar si de prieteni si familie.

Pe langa asta, o sa fie o presiune foarte mare pe umerii mei. Stiu, pare usor la ce m-am inhamat. Din fotoliu fiecare ar putea sa plece prin lume si sa calatoreasca singur, sa scrie zilnic pe blog si sa faca treaba buna. Dar nu e asa. Este o munca titanica, si pentru ca vreau sa fac o treaba cat mai buna, stiu ca trebuie sa muncesc mult, chiar daca unii cred ca o sa fiu in vacanta. Sper doar sa ma ridic la inaltimea asteptarilor.

Acu, pe picior de plecare, mai am un singur gand pentru voi: visati si credeti in visul vostru, cumva universul o sa lucreze ca el sa se implineasca si voi sa fiti fericiti. Nimic nu e imposibil, totul tine de voi. Si, pe langa asta, nu lasati vremea sa treaca pe langa voi. Viata este scurta, timpurile se schimba si s-ar putea sa va treziti prea tarziu ca viata a trecut pe langa voi.

Hai, sa ne citim cu bine! Promit sa nu exagerez cu pozele in pantaloni scurti!

 

Tags: ,