Pentru ca mai dureaza putin pana iau tuk-tuk-ul in primire, incerc sa ma bucur de zilele astea petrecute in Bangkok. Orasul este unul al contrastelor. Poti sa treci in mai putin de 5 minute de la o zona cu cladiri moderne, inalte, demne de orice metropola, la strazi inguste cu cladiri vechi, murdare, cu tarabe de tot felul inghesuindu-se pe trotuar. Cum nu sunt adeptul vizitelor la muzeu sau al atractiilor super turistice, desi sunt si astea pe lista, am zis sa incerc sa ma plimb pe strazi, sa simt pulsul orasului si sa vad cum traiesc oamenii aici.

Asa ca ies de la metrou, incercand sa imi dau seama incotro sa ma plimb. Nu am timp sa ma dumiresc pentru ca un sofer de tuk-tuk imi propune sa ma plimbe prin oras pentru 10 baht pentru o ora. Zic ca merita sa platesc 1 leu ca experimentez Bangkok-ul.

Bangkok 02

De fapt, cumva, e un tourist trap. Nu din puncte de vedere al pretului, e ieftin ca dracu. Ci pentru ca soferul ma plimba pe la niste magazine de costume cu care are niste dealuri. Daca aduce turisti la magazine, primeste benzina gratis. Oricum, e ok, am ocazia sa ma plimb pe strazi si sa simt agitatia.

Prima oprire este totusi la Goldeb Budha, un templu in care se cea mai mare statuie din aur intruchipandu-l pe Budha. Statuia cantareste 5500kg si are o vechime de 7-800 de ani. Ca sa o vezi trebuie sa platesti 40 baht. Si sa iti dai incaltamintea jos, lucru pe care trebuie sa il faci de fiecare data cand intri intr-un templu budhist. Zis si facut.

Locul este un musuroi de turisti care vin, fac o poza cu Budha, spun 2-3 rugaciuni pentru a avea noroc, si se pierd apoi din nou pe strazile aglomerate din jur. Asa ca ma conformez si eu.

Bangkok 01

Il recuperez pe soferul de tuk tuk si plecam mai departe. Asa cum ziceam, acesta ma duce la niste magazine de costume. Intru in fiecare, ma prefac interesant (eu port costum foarte foarte rar) si plec. Sunt totusi surprins de preturile lor. Cu 4000 baht (400 lei) iti poti cumpara un costum complet din cashmir facut dupa masurile tale. Iar viteza de executie? Uimitoare. Il pot face pana a 2-a zi dimineata, pentru turistii care sunt pe fuga. Unul dintre proprietari imi spune ca, daca e nevoie, poate sa imi faca 200 de costume intr-o singura zi.

Urmatoarea oprire, tot un sponsor al soferului, un magazin de bijuterii. Preturi exorbitante, cel putin pentru buzunarul meu. Ma gandesc ca soferul nu face o selectie al turistilor pe care ii duce acolo, pentru ca eu sigur n-am ce cauta acolo. Totusi, sunt norocos pentru ca la etaj exista un magazin cu suveniruri. Ieftine, dragute, asa ca iau si eu cate ceva.

Bangkok 03

De aici plecam catre un mic doc de unde soferul imi spune ca pot sa inchiriez o barca care sa ma duca de-a lungul raului Chao Praya. O excursie care ar trebui sa dureze o ora. Negociez cu cei de acolo de la 2000 Baht la 800. Tot mi se pare mult, dar zic ca, oricum o fac o singura data, asa ca accept.

Bangkok 04

Sunt preluat imediat de o barca lunga, traditionala, si incepem sa mergem pe rau in sus. Soferul imi striga una alta din spate, dar nu ne intelegem. E greu cu engleza. Trecem pe langa Arun Wat, apoi mergem pe un canal. Barcagiul imi zice ca se intoarce, iar eu ii spun ca ar trebui sa vad tot canalul. Imi face semn  ca ar trebui sa il platesc mai mult. Ei, nu asa ne-a fost intelegerea. Renunt sa ma cert cu el.

Bangkok 05

De aici, ma mai plimba putin si ajungem in locul unde ar trebui sa cobor pentru Grand Palace, unul dintre locurile care mi s-a spus ca trebuie sa le vizitez. Excursia a durat 45 de minute. Ma simt inselat. Am cazut intr-o capcana petru turisti.

Eh, asta e. Cobor si ma pierd in multimea care merge catre palat. Puzderie de oameni, turisti si localnici deopotriva. Din boxe se aude o voce care atentioneaza turistii sa nu se lase pacaliti de oameni care vor sa le arate imprejurimile. Dupa teapa pe care mi-am luat-o, imi promit ca eu nu o sa mai fac asta.

Bangkok 06

Ca sa intrii in palat trebuie sa platesti 500baht. Si sa nu porti pantaloni scurti, blugi taiati, bluze sau tricouri foarte scurte sau transparente. Ti se ofera, gratis (desi trebuie sa lasi o garantie la intrare), haine ca sa poti intra in templu. Ma asez la coada cu ceilati turisti care, bineinteles, nici ei n-au venit imbracati adecvat. Cand sa platesc….n-am portofelul.

Nu, asa ceva nu se poate, imi spun. Aveam acolo cardul de credit,permisul de conducere (trebuie sa conduc un tuk tuk, deci cam am nevoie de el), bani, buletin…

Numai mie mi se putea intampla asta. Ma intorc repede pe drumul pe care am venit, sperand ca o sa il gasesc pe jos pe undeva. Eram sigur ca imi cazuse din buzunar in multime. Dupa jumatate de ora de cautari, intrebat politisti care nu inteleg engleza, injurandu-ma in gand pentru neglijenta, ma dau batut.

Ma hotarasc totusi sa merg in locul de unde luasem barca, paote imi cazuse in barca. O fac mai mult doar pentru a fi impacat cu mine ca am luat in considerare si aspectul asta, desi sunt sigur ca nu acolo l-am pierdut.

Bangkok 07 Bangkok 08

Asa ca o iau la fuga pe strazi, prin caldura si agitatie, suparat pe mine pentru ca simteam ca orasul asta nu prea ma vrea.  Pana acolo sunt cam 5-6 km, asta daca nu ma ratacesc pe drum. Incerc sa merg cat mai aproape de malul raului, ca sa fiu sigur ca ajung unde trebuie. Si, bineinteles, sper sa imi mai aduc aminte unde m-a lasat soferul de tuk tuk.

Aproape fiecare strada pe care trec are specificul ei: pe una se vinde mancare, pe alta parti de masina, apoi sarme si cabluri, apoi scripeti si alte utilaje. N-am timp sa fac poze, asa ca trag cateva cadre din cand in cand, in fuga.

Epuizat, insetat (ca, na, de unde bani de apa, erau toti in portofel), fara speranta, gasesc locul cu pricina. Cel care imi vanduse “pachetul turistic” ma vede inca de la intrare si ma intreaba ce s-a intamplat. Ii explic situatia. Imi zambeste!

– No worries, mister, we call boat driver, we try to find your wallet.

Zis si facut, se intoare cu un carnetel stufos in care probabil are numerele de telefon ale barcagiilor si suna.

– Sir, 15 minutes, boat driver back with wallet!

Nu imi vine sa cred. Se pare ca Golden Budha mi-a purtat noroc. Sincer, crezand ca sunt niste tepari, ma gandeam ca nu o sa imi mai dea inapoi portofelul in eventualitatea in care l-am uitat. Dar se pare ca m-am inselat. Barcagiul apare imediat si mi-l returneaza intact. Ii dau 60 de baht, toti maruntii pe care ii aveam, ma inclin de cateva ori.

– Thank you, Thank you, you saved me, si plec.

Mai tarziu aflu ca n-am platit asa mult pentru barca, mai ales ca am fost singur in ea. Ma simt putin mai bine.

Dupa intamplarea asta, nu prea mai am chef de nimic. O iau usor la picior pe stradutele din jur, incercand sa imi dau seama cum ajung inapoi la hostel. Ajung aproape de China Town. Hai sa vad cum e!

Bangkok 09

Ma pierd pe , mi se pare mie, sutele de stradute super inguste, inghesuite si aglomerate. De o parte si de alta sunt tot felul de magazine si tarabe de unde poti sa cumperi orice. Chiar si o borseta. Nu stau pe ganduri si imi cumpar una, gandindu-ma ca am nevoie de ea la cat de neglijent sunt. Ma mai opresc din cand in cand sa ma uit la ce vand oamenii astia. Printre cele mai populare chestii pare a fi un bat la care poti sa atasezi camera foto sau telefonul, ca sa iti faci selfie-uri. Cumpar si un astfel de device, ca oricum aveam nevoie de el. 120 baht.

Bangkok 13 Bangkok 14

Dupa ce ma opresc la o terasa sa mananc, ies din cartierul chinezesc. Vizitez cateva temple din jur si imi dau seama ca sunt cumva aproape de Khao San Road, un loc foarte popular printre turisti. Cam cum e strada principala din Vama Veche, aici e plin de hosteluri, magazine cu haine, chilipiruri si alte asemenea, mancare si foarte multe baruri.  Un fel de paradis al backpackerilor.

Bangkok 12 Bangkok 10

Deja se lasa seara, asa ca nu mai pierd mult timp si ma indrept usor spre o statie de tren (skytrain) ca sa ajung inapoi la hostel. Nu inainte insa de a incerca niste insecte prajite. Ma incumet sa gust din lacuste si ceva muste imense. In spatele meu un cuplu de italieni asteapta cu nerabdare sa vada cum ma stramb cand gust chestiile astea care arata dezgustator. Trec cu bine peste lacusta, care este destul de ok, are gust de peste, sau cel putin asa mise pare mie. Cred ca o sa fie mai greu cu mustele, dar trec cu bine peste asta, ajutat de sosul de soia cu care sunt asezonate de vanzator. Am facut-o si pe asta. Data viitoare incerc scorpionii.

Bangkok 11

Gata, hai acasa, imi spun, si o iau la picior iarasi pe stradute in drum spre statia de tren. Deja ma plimb de 10 ore, spatele ma doare de la rucsacul greu, plin cu camere foto si alte gadgeturi, piciorele nu ma mai tin foarte mult, iar moralul oricum este la pamant dupa sperietura cu portofelul. Am nevoie neaparat de o bere si de multa odihna. A fost o zi plina de peripetii!

[Mai multe poze puteti vedea aici – http://on.fb.me/1AHIQK7]


Daca vrei sa fii la curent cu ce se mai intampla in aceasta aventura, poti sa ma urmaresti si pe facebook, twitter sau instagram. Si da mai departe si prietenilor tai articolele care iti plac, folosind butoanele de share. Mersi!


KonTuki-powered-by-Sony

Tags: , , , , , , , , , ,