Cand am inceput sa pun la cale aventura asta, primul lucru a fost sa vad de unde pot cumpara un tuk tuk in Thailanda. Cel mai receptiv dintre cei cu care am vorbit a fost domnul Anuwat, proprietarul unei fabrici de tuk tuk-uri, Expertise Co. LTD., care a mai construit tuk-tuk-uri pentru oameni nebuni ca mine care au vrut sa calatoreasca prin lume cu ele. De fapt, doi germani au ajuns in cartea recordurilor cu aventura lor, dupa ce au condus un tuk tuk construit de Anuwat din Thailanda inapoi acasa. Se intampla in 2009.

tuk tuk world record expertise

Anuwat este un tip care intelege impactul asupra afacerii sale ale unor astfel de aventuri, astfel ca, atunci cand i-am zis ca mi-am schimbat planurile, si acu as vrea sa inchiriez unul cu care sa ma plimb prin Asia de sud-est, a spus ca ma ajuta. Trebuia doar sa ii dau de veste cand ajung in Thailanda.

Din discutiile mele pe facebook cu el parea un om mai in varsta, un mosnegut entuziasmat de aventura mea. Insa, cand isi parcheaza masina in fata hostelului, imi dau seama ca m-am inselat.

Anuwat are undeva pana in 35 de ani. Un tip cool, care are propria lui fabrica de tuk-tuk-uri in Chonburi, un oras la vreo 70 de km de Bangkok, incotro ne indreptam.

Se pare ca si el avea o alta parere despre varsta mea.

– Pareai mai tanar in poze!

Anuwat

Ne ia putin sa iesim din Bangkok si sa urcam pe autostrada. Pe drum, Anuwat imi povesteste vrute si nevrute despre Thailanda. Cateva lucruri:

  • Oamenii astia ar cara orice cu masinile, uneori incarcandu-le peste limita admisa. Si nu de multe ori se rastoarna, provocand accidente urate.
  • Pe autostrada n-ai voie cu tuk tuk-ul.
  • Trebuie sa ai grija mereu la motociclisti, sunt periculosi. Si nu doar ei, ci toti soferii de pe strazi. “Thailandezi stiu sa cumpere o masina, nu sa o si conduca!”
  • Nu cere apa cu gheata de pe strada, pentru ca de cele mai multe ori in gheata aia sunt tinute ingredientele pentru mancare (carne, peste, etc…), iar apoi ti-o pun tie in pahar.
  • Daca vrei sa mananci ceva safe, pentru ca este destul de comun ca preparatele cu peste sau carne sa aiba probleme, comanda orez simplu sau cu ou.

Highway cars in Thailand

Fabrica de tuk-tuk-uri este undeva la periferia Chonburi-ului. Un cartier sarac, cu case derapanate, cu drum destul de prost. Totusi, totul este verde in jur.

Jumatate de tuk tuk suspendat pe un stalp este semnul ca am ajuns. Fabrica este intr-o hala maricica, care pare mai degraba un service de tuk-tuk-uri.

Aici in fabrica lucreaza 14 oameni. Varstele variaza, de la 30 la 60 de ani. Toti insa au peste 15 ani de experienta in a construi masinute d-astea. Iti dai seama usor care ce experienta are: cei care au salopeta cu umerii de culoare galbena au peste 15 ani de experienta, cei cu culoar rosie, peste 25.

Anuwat imi prezinta putin cum se desfasoara totul: clientul isi alege tipul de tuk tuk pe care il vrea: cu 3, 6, 9 locuri. Vorbim de locuri pentru pasageri. Sau, de cele mai multe ori, ii spune direct cum ar vrea sa fie customizat tuk-tuk-ul. Ca sa ma faca sa inteleg, imi arata 2-3 la care lucreaza acum: unul modificat pentru un nene bogat din Pataya, care este in scaun cu rotile, astfel ca i-au facut o rampa pe care sa poata urca in spate. I-au pus si un televizor rabatabil in plafon. Asa a vrut omul. Altul, care inca nu e gata, o sa fie un fel de butic pe roti, de unde proprietarii vor vinde mancare, asa ca in locul destinat pasagerilor au facut loc pentru un frigider. Un altul, construit pentru SUA, e modificat pentru a putea fi pus un motor electric.

De fapt, 95% din ceea ce produce in fabrica este pentru export. Multe dintre tuk-tuk-urile traditionale thailandeze de pe strazile capitalelor Europene sunt facute aici.

Pasii de constructie sunt urmatorii: se face schita, se aproba cu clientul, care isi alege si optiunile: elemente cromate, boxe, luminite, casetofon in bord, cutie manuala sau automata, etc…

tuk tuk factory

Apoi, se face sasiul, se monteaza motorul, care de cele mai multe ori este un Daihatsu reconditionat, adus din Japonia, singurul lucru care este second-hand, dar, din spusele lui Anuwat, este foarte bun si rezistent. Dupa asta se monteaza fabrica si partea de caroserie, se pregatesc celelalte elemente (barile cromate ,de exemplu) si se trimite la vopsit, intr-o hala alaturata. Dupa ce totul este gata, 2 oameni asambleaza totul in forma finala, iar tuk-tuk-ul este trimis in showroom, care se afla la cativa kilometri de fabrica.  De aici este trimis catre client.

tuk tuk worker

Echipa Expertise poate produce pana la 200 de tuk-tuk-uri pe an, daca este nevoie. Avand in vedere ca unul costa de la 7000 de euro in sus, in functie de optiuni, pare o afacere foarte buna.

Anuwat imi spune ca in afara de fabrica lui, mai sunt 2 in zona Bangkok-ului, a tatalui sau si inca una.

Spre seara, in atelier isi face prezenta un tuk tuk maro, cu tipla pe el.

– Asta e tuk-tuk-ul tau. O sa mergem putin mai tarziu sa ii facem un test.

Mor de nerabdare. Gandul ca o sa conduc asa ceva timp de 2-3 luni ma entuziasmeaza la maxim. Dupa ce echipa face cateva verificari, dupa ce este verificata presiunea din roti, poarta fabrici se deschide si pornim intr-un mic test-drive cu Anuwat pe post de sofer, iar eu, fratele lui Anuwat si un mecanic, pe post de pasageri.

KonTuki Tuk Tuk

Lui Anuwat ii place sa conduca primul fiecare tuk-tuk pe care il construieste inainte de a-l trimite spre client.

– Prefer sa se strie ceva aici, cat il conduc eu!

Se testeaza totul. Gonim cu viteza si oprim brusc pentru a testa franele. Facem serpuiri pe sosea, tot la viteza mare, ca sa ne asiguram ca directia merge bine. Claxonam, aprinde luminile. Totul este in regula. Mai putin noi, pasagerii, care ne tinem de orice pentru a nu cadea din tuk tuk.

“Bai, Anuwat, nu cari cartofi” imi vine in minte!

E randul meu. Mi se explica repede cum e cu cutia automata, butoanele din bord, si pornim la drum. Nu imi vine sa cred. Visez de luni bune la asta, si acum chiar se intampla: conduc un tuk-tuk in Thailanda.

Imi e putin greu sa ma obisnuiesc cu faptul ca trebuie sa merg pe partea stanga a drumului, dar am noroc ca traficul nu este foarte aglomerat pe stradutele inguste. Bag putin mana in acceleratie sa simt adrenalina. Ah, e atat de bine! Simti vantu cum iti suiera pe la urechi, desi esti aparat de un parbriz. Gonesc cu 90 la ora. Sentiment de nedscris, intrerupt de fratele lui Anuwat: slow down, slow down.

Dupa 15 minute, ne intoarcem la fabrica. Tremur de emotie. Si de bucurie. Si de 1000 alte sentimente bune.

Gata, am spart gheata! Aventura Kon-Tuki incepe frumos.


Daca vrei sa fii la curent cu ce se mai intampla in aceasta aventura, poti sa ma urmaresti si pe facebook, twitter sau instagram. Si da mai departe si prietenilor tai articolele care iti plac, folosind butoanele de share. Mersi!


KonTuki-powered-by-Sony

Tags: , , , , ,