Cand astepti ceva ce iti doresti si acest lucru parca nu mai vine, devii frustrat! Mai ales eu, care urasc sa astept. “Doamne da-mi rabdare, dar da-mi-o acum!”.

Dupa 2 luni petrecute in Thailanda, asteptarea a luat sfarsit astazi. Am reusit sa rezolv toate lucrurile intr-un final, astfel ca azi dimineata m-am intalnit cu Dl. Anuwat, proprietarul fabricii de tuktuk-uri, care mi-a zis ca poate sa imi dea unul si sa imi incep aventura.

Dupa ce am semnat toate actele si dupa ce am primit sfaturi de la el (sa am grija pe drum, sunt foarte multe pericole si asa mai departe), am luat autobuzul pana in Chonburi, orasul unde se afla fabrica. A fost o calatorie de 1.5 ore pana acolo, cu autobuzul. Aici, un angajat al lui Anuwat m-a asteptat sa ma duca la fabrica, apoi mi-a explicat tot ce e de stiut despre tuktuk. 2 ore mai tarziu eram gata de drum.

E  pe inserat deja, astfel ca prima mea interactiune cu tuktuk-ul pe soselele nebune din Thailanda o sa se intample noaptea. Bun inceput, as putea spune! Sunt ironic, bineinteles.

tuk tuk kontuki

Trebuie sa recunosc ca am fost speriat (si inca mai sunt) deoarece soferii thailandezi sunt putin nebuni. Cred ca regulile de circulatie exista aici doar pentru a decide a cui a fost vina in caz de accident. Altfel, fiecare conduce dupa cum il taie capul.

Un tuktuk se conduce destu de greu, diferit fata de o masina sau o motocicleta (pana la urma, cumva, e un hibrid intre cele doua). Este destul de greu sa virezi, ghidonul (da, nu are volan) se misca greu, dar dupa ce te obisnuiesti este ok. Iar apoi este acceleratia. Mana dreapta este in dureri, deoarece nu sunt obisnuit sa conduc astfel, iar incheietura ma omoara. Este aproape paralizata dupa o zi de accelerat si decelerat. Sper sa fie mai bine in zilele care urmeaza.

Prima oprire a fost Ayutthaya, oras pe care l-am mai vizitat acum ceva vreme. Ajung aici la miezul noptii, dupa 200km de condus prin noapte, intr-o tara pe care nu o cunosc, asa ca a trebuit sa opresc de nenumarate ori sa vad daca sunt pe drumul cel bun. Din fericire, abilitatile mele de orientare sunt bune,  nu am ocolit mai deloc.

Odata ajuns aici, tot ce vreau este sa dorm pentru ca sunt foarte obosit. Condusul noaptea pentru ore intregi m-a stors de puteri, asa ca am cautat un loc de dormit. A fost o zi grea, lunga, in care n-am mancat, am baut doar putina apa, am fost emootionat si stresat. Am bagat la ghiozdan ceva de la un supermarket, iar apoi am adormit de cum mi-am asezat capul pe perna.


Daca vrei sa fii la curent cu ce se mai intampla in aceasta aventura, poti sa ma urmaresti si pe facebook, twitter sau instagram. Si da mai departe si prietenilor tai articolele care iti plac, folosind butoanele de share. Mersi!


KonTuki-powered-by-Sony

Tags: , , , ,