Cand am plecat prima oara cu autostopul la Munchen dragii mei prieteni au inceput sa faca misto de mine: Nu o sa te ia nimeni! O sa intalnesti soferi de tir care stii ce iti vor face, uita-te la tine, esti juma de buletin! O sa mori de foame, cum pleci fara bani la tine? Si asa mai departe.

Am ales sa ii ignor. La fel in fiecare aventura pe care am avut-o. Nu mai spun cati oameni ne ziceau ca suntem nebuni si ca o sa patim 1000 de chestii atunci cand am plecat cu pluta. Sau cand le-am spus ca mergem cu autostopul la mama dracu in Norvegia, la NordKapp.

Ideea este ca nu vreau sa las gandurile negative sa ma demoralizeze si sa imi pierd increderea in visul meu. Bineinteles ca stiu riscurile la care ma supun, sunt constient ca lucrurile pot lua o intorsatura proasta. Insa nu vreau sa ma gandesc foarte mult la ele. Le trec in revista cat sa le am in vedere, si cam atat.

Insa de aici pana la a sta toata ziua si a ma gandi la ele, a imi face griji ca “poate” ceva o sa mearga rau, ca “poate” maine n-am ce sa mananc, ca “poate” ma jefuieste/bate/etc… cineva e cale lunga. Am tot folosit cuvantul poate. Pentru ca totul este o probabilitate. Poate o sa se intample ceva rau si trebuie sa te gandesti la asta. Mergand pe principiul asta, poate totul o sa fie ok, si atunci aleg sa ma gandesc la acest aspect.

Exemplul pe care il dau cuiva care imi spune de toate lucrurile astea negative care se pot intampla este urmatorul: Dimineata cand pleci la serviciu poate te calca o masina. Sau ajungi cu bine, dar poate in pauza de masa mananci ceva si te inneci si mori. Sau seara cand pleci acasa poate te intalnesti cu un hot care te va jefui. Cum mai poti iesi din casa? Dar stai, daca stai in casa, poate vecinul a uitat gazul deschis si explodeaza apartamentul… Cum mai poti sa traiesti atunci?

Da, am dus lucrurile putin la extrem just to make a point, insa concluzia este ca trebuie sa iti traiesti viata asa cum vine ea, fara sa iti faci 10000 de griji ca “poate” o sa se intample ceva si cu siguranta o sa ai parte de super experiente si o sa traiesti mai linistit, mai impacat si mai liber.

Ma bucur sa vad ca sunt si alti oameni care gandesc la fel ca mine. Ma refer aici la Mihai Barbu, omul care a plecat cu motorul pana in Mongolia si inapoi si care a fost o inspiratie pentru mine. Din cauza lui am si prins drag de Mongolia si spre sa ajung acolo cat de curand. Gasiti mai jos pasajul (de la 5:03) din emisiunea Povestiri Urbane in care Mihai vorbeste despre cum isi inlatura gandurile negative din minte (puteti urmari toata emisiunea, e foarte misto).

Tags: , , , ,